Acum, aproape de cumpăna dintre ani, romanul ,,Frate Nicolae”, tocmai tipărit la prestigioasa editură sibiană ,,Honterus„, este un deziderat împlinit ! Cu eforturi extinse, conjugate, cu suportul unor oameni inimosi, după nouă decenii, în sfârşit, s-a reuşit aducerea unei scriituri epice, necesare, de mare finețe şi sensibilitate, la îndemâna cititorilor de limbă romană. Prima editie, în limba germană, a aparut la Sibiu în anul 1931. O succesiune de ediții au fost promovate în Ardeal și spațiul Europei centrale! Toate s-au bucurat de o receptare entuziastă. Astfel, romanul ,,Frate Nicolae” este la loc de cinste între operele de referință ale literaturii Carpaților Transilvaniei! Mulțumiri alese trebuie să adresăm prevalentului promotor, Alexandru Bârsan, cel care deja ne-a obişnuit cu surprize memorabile din domeniul cultural cinegetic. Dânsul abordează o succintă prezentare a traducătorului, patronul spiritual al vânătorilor transilvăneni, Dr. Ionel Pop, precum şi un glosar al termenilor mai puțin uzuali din carte. Prefața lucrării şi nota asupra ediției au fost scrise de către G. Cheroiu. Narațiunea este o înșiruire de elemente care întrunesc, expuse într-o maniera romanțată, etologia ursului brun…. Citește mai mult
Stiri vanatoare
O CARTE NECESARĂ
Panorama literaturii cinegetice române nu este una de anvergură istorică, dar reprezintă un segment al culturii naționale care merită investigat și decelat, mai cu seamă că acest demers diacronic nu a făcut, până acum, obiectul unei analize sintetice și sistematice.Recent apărută, Istoria literaturii cinegetice române constituie o sinteză amplă, revelatoare, dozată de elemente informative solide, o adevarată capodoperă care încununează cu succes sfera tematicii vânătorești în România. Cartea a fost tiparită în condiții de excepție la editura Junimea, fiind o raritate bibliofilă, în ton cu vastul subiect abordat. O recomand cu toată căldura tuturor celor care apreciază un asemenea eveniment editorial. Dupa cum afirma și criticul literar Horia Gârbea: ,,Prețioasa contribuție a lui Gabriel Cheroiu este și o carte vie, lesne de parcurs și plină de neprevăzut”.Prozator, poet, istoric și critic literar, autorul punctează cu stilul si amprenta unei fineți arhaice, aristocrate, cu parfum de epocă apusă, toate operele apărute pe teritoriul unde viețuiesc vorbitori de limba română, oferind un liant incontestabil în plan mondial al artei vânătorii.Munca veritabilă de cercetător factologic a scriitorului bucovinean Gabriel Cheroiu surprinde evoluția cronologică… Citește mai mult
AVANTAJUL CARABINEI
La vânatul de talie medie și mare, la care, de regulă, se utilizează proiectil unic, țeava predilectă este cea ghintuită, iar cea mai uzitată e carabina. Bineînțeles, calibrul „se asortează” cu specia vizată, pe o plajă relativ largă, de la căprior până la cerb comun. Așa-numitul „vânat negru”, reprezentat de mistreț, suscită o mai amplă diversificare a opțiunilor în materie de arme și calibre, dictată îndeosebi de configurația terenului pe care se organizează partida de vânătoare. Îndeobște, puștile cu țevi netede se dovedesc eficace la distanțe reduse, când standurile sunt amplasate în pădure, în imediata apropiere a acesteia sau pe linia somieră, unde cursa porcilor sălbatici în loc deschis este scurtă, de numai câțiva metri, atât în față, cât și în spate. În afara prezenței de spirit, vânătorului i se solicită în acest caz o capacitate de reacție sporită și capacitatea de a declanșa, rapid și sigur, focul eficient. Am mai multe exemple de camarazi care și-au adăugat în palmares un dubleu în asemenea ocazii, cel mai la îndemână fiindu-mi distinsul ornitolog Matei Tălpeanu, astăzi la vârsta patriarhilor: cu o… Citește mai mult
Un secol de la apariția ,,Revistei Vânătorilor” !
Un secol de la apariția ,,Revistei Vânătorilor” ! În vara acestui an s-au implinit 100 de ani de la apariția primei reviste de vânătoare din România mare, proaspăt unită, dupa momentele tulburelui an 1918. Pana la acest episod, trebuie amintit că in vechiul regat au mai ființat două reviste tematice, respectiv,,Diana” si revista ,,Vânătoarea in România”. Astfel, pentru noua tară monarhistă, au inceput, in decursul câtorva decenii de regalitate, manifestări profunde in majoritatea domeniilor, iar cel al vânătorii a captat o dimensiune vizibil superioară anilor anteriori. Cadrul legislativ, marcat de contribuțiile unor elitisti ai domeniului, a inregistrat acte normative memorabile pentru obstea vânătorimii române. Primul Congres vânătoresc din Romania intregită, s-a desfasurat la Sibiu in anul 1919. Au fost participanti de seama din toate partile Ardealului si ale celorlalte provincii la ,,prima adunare vanătorească românească”. Asadar primul congres vânătoresc nu a fost, asa cum sustineau unii necunoscători, la Bucuresti, ci in centrul țării, la Sibiu. Dr.Gheorghe Nedici a tinut discursuri tematice de interes in legatură cu situatia vânatorii din Romania Mare, iar printre altele, foarte… Citește mai mult
BRACONIERI CU LAȚUL
BRACONIERI CU LAȚUL Zilele trecute, profitând de vremea îngăduitoare din această toamnă neobișnuit de lungă, am pornit împreună cu prietenul meu Casian pe Dubul în sus, către o tăietură veche, în căutare de ghebe. Aveam informații că aceste ciuperci de octombrie, destul de rare la timpul lor, în luna trecută, din pricina secetei, s-ar fi trezit miraculos la viață pe cioatele mângâiate de soarele pieziș al lui noiembrie. Toată noaptea curseseră stoluri de gârlițe dinspre miazănoapte, și ele întârziate nefiresc de mult în taigaua de baștină. Ne-am răsfirat în parchetul cotropit de zmeur și curpeni de mur, printre mesteceni și fagi nevârstnici, cu gând să ne întâlnim la drum peste două ceasuri. Am găsit, într-adevăr, câteva buchete de bureți, dar mult sub așteptări. Camaradul meu, și el vânător, a scos din raniță, pe lângă roadele râvnei sale de culegător, și un trofeu insolit: o sârmă vârtoasă, cu ochi larg, în care își prinsese piciorul într-un punct de trecere obligatorie, pe o potecă a sălbăticiunilor. Fost șef de ocol silvic, i se părea de tot hazul să cadă tocmai… Citește mai mult
VÂNĂTOAREA, ÎN CARUSELUL INIȚIATIVELOR LEGISLATIVE
În România zilelor noastre, legea vânătorii, dacă ar fi fost ființă umană, putea fi taxată ca versatilă. Dar așa, ca produs al intereselor de moment ale diverselor persoane sau grupări cu o cât de firavă tangență la activitatea cinegetică, ea rămâne cea mai instabilă dintre legi. În ultimele două decenii, numai cine nu a vrut n-a mutilat-o, astfel că, dacă vrei să te descurci în jungla înlocuirilor și adaosurilor succesive la textul inițial, îți trebuie neapărat o macetă și un munte de răbdare. De pildă, chiar în clipa de față stau la rând trei inițiative legislative nou-nouțe privitoare la modificarea statutului tot atâtor specii din fauna noastră: ursul brun, capra neagră și cormoranul mare. Cum se întâmplă de obicei la noi, mi-e teamă că vom asista la alte experimente, menite să încurce și mai mult lucrurile, nicidecum să le limpezească. Ursul este exemplul cel mai bun pentru ideea de bâjbâială mioritică în privința relației omului cu mediul. Când aflat, fără excepție, la cheremul unui singur personaj, pușcașul suprem (pentru satisfacerea căruia obedienții au scornit metode fanteziste, cum a… Citește mai mult
IREZISTIBILĂ, CIUTA
IREZISTIBILĂ, CIUTA N-a mai plouat cu adevărat de o lună. Burnițele rare, scuturate preț de câteva minute din puținele scame de nori, abia dacă au amăgit pământul crăpat. În pădure, bunceagul se sparge aspru sub călcătură. Bureții sunt amintire. La cerbi mai ales, hățașurile jilave, scăldătorile, reavănul potecilor sunt tot atâția aliați ai vânătorului pornit în căutarea taurilor la boncăluit. Să te bizui numai pe muget este de-a dreptul frustrant. Fără urme de copită întipărită în lut, ajungi adesea la cheremul hazardului. Dacă manifestările sonore ale taurilor, toamna, sunt bine cunoscute chiar și neofiților, glasul ciutelor, în schimb, nu impresionează decât, poate, prin discreție. Nu oricine își poate aroga meritul de a-l recunoaște din sumedenia de sonuri ale pădurii. Maeștri în reproducerea mugetului azvârlit în zare de cerbii aflați în focul rutului sunt mulți. Rafinamentul și mijloacele de copiere a originalului, în feluritele lui ipostaze, nu lipsesc. Se organizează chiar și concursuri pe această temă, cu fast și mize atractive. Puțini sunt însă meșterii în redarea semnalelor sonore ale cerboaicei care ține legătura cu vițelul ei, mai cu… Citește mai mult
Sărbătoarea vânătorilor si pescarilor din judetul Alba
In prag de toamnă calendaristică, dar cu o atmosferă de vară toridă, asa cum deja ne-am obisnuit de opt editii, nu departe de urbea Alba Iulia, s-a desfăsurat festivalul ,,Ziua Vânătorului si Pescarului din judetul Alba”. Un festival tematic, mult asteptat de toata vânătorimea si pescarii din această regiune a frumoasei noastre Transilvania. Un pretext laudabil care a unit vanătorii si pescarii, sub toate stindardele camaraderei autentice. Zilele in care s-a muncit intens pentru a a asigura impecabil toate etapele preparatorii au contat si au conlucrat la asigurarea unui eveniment reusit din toate punctele de vedere. Trebuie să amintesc aici receptivitatea si contributia permanentă a presedintelui AJVPS Alba, dl. Vasile Bucur, alături de coordonatorul tehnic, dr. Felix Bogdan Dragomir, precum si intensa muncă depusă de paznicii de vânătoare si pescuit ai asociatiei. Ar trebui să fac o lista interminabilă cu tot personalul angrenat in buna organizare a desfătăciunii cinegetice. Nu pot să nu mentionez niste oameni care si-au aratat intreaga disponibilitate si devotamentul pentru tot ce a trebuit dus la indeplinire : Dani Ureche, Gheorghe Lupsa,… Citește mai mult
„POPEȘTI”, PE ALESE
,,POPEȘTI”, PE ALESE La 1 septembrie s-a deschis sezonul de vânătoare la porumbei. Dintre columbidele noastre, porumbeii gulerați sunt cei mai mari și mai răspândiți din punct de vedere al cuibăritului. Toamna, celor autohtoni li se adaugă contingente însemnate din populațiile dinspre miazănoapte, pentru a ierna împreună în zonele danubiene ale țării. Spectacolul hibernal al stolurilor imense aflate în survol întrece orice închipuire. Însă pe cât sunt de numeroși porumbeii „popești”, cum li se mai spune în tagma noastră, pe atât sunt de prudenți și de greu de apropiat în cătarea puștii. Pe timpul iernii, șesurile nesfârșite din preajma apelor i-au ispitit dintotdeauna, pentru că le oferă protecție. Orice intrus e observat de departe. Odată depășită distanța critică, miile de aripi se ridică în văzduh cu zgomot asurzitor, spre a realcătui la unison armonia vremelnic deteriorată a stolului și spre a se pierde apoi în zare, ca o pânză deasă, vălurită lent în azuriul cerului. Pentru înnoptat, caută perdelele de plopi ce susțin zona de dig-mal din marginea fluviului. Altfel, ziua, hălăduiesc pe miriști sau prin coceniști,… Citește mai mult
VIEZURII DIN CĂMINEȚ
VIEZURII DIN CĂMINEȚ Când am ridicat, alaltăieri, în penultima zi a lui iulie, autorizația la viezure, eram deja edificat în privința locului asupra căruia aveam să-mi concentrez atenția de la întâi august, ziua inaugurării sezonului de vânătoare la această specie. Jur-împrejurul poienii Cămineț (căci aceasta este ținta năzuințelor mele autumnale în materie de bursuc), răsar din pământ coame de stâncă șlefuite de ploaia și vântul mileniilor. Pare o fortificație naturală. La fel ca și Camenița, faimoasa cetate nistreană, poiana își datorează numele fundamentului, contraforturilor și pereților de rocă, în incinta cărora se deschide ca un ochi de smarald. În limbile slave, „kamen” înseamnă piatră, iar aici, la fruntariile de miazănoapte ale țării, mai cu seamă toponimele conservă crâmpeie ale veacurilor de influență polonă și ucraineană. Mai mult, insular, graiul huțul este viu și astăzi. În preajma Căminețului, la subsuoara stâncilor erodate continuu, s-a format în timp un teren nisipos, numai bun de luat în stăpânire de neamul viezurilor, celebri datorită vocației lor de arhitecți și, totodată, de constructori ai unor cetăți subpământene adesea inexpugnabile. Brâncile puternice i-au… Citește mai mult