Acum, aproape de cumpăna dintre ani, romanul ,,Frate Nicolae”, tocmai tipărit la prestigioasa editură sibiană ,,Honterus“, este un deziderat împlinit !
Cu eforturi extinse, conjugate, cu suportul unor oameni inimosi, după nouă decenii, în sfârşit, s-a reuşit aducerea unei scriituri epice, necesare, de mare finețe şi sensibilitate, la îndemâna cititorilor de limbă romană. Prima editie, în limba germană, a aparut la Sibiu în anul 1931. O succesiune de ediții au fost promovate în Ardeal și spațiul Europei centrale! Toate s-au bucurat de o receptare entuziastă. Astfel, romanul ,,Frate Nicolae” este la loc de cinste între operele de referință ale literaturii Carpaților Transilvaniei!
Mulțumiri alese trebuie să adresăm prevalentului promotor, Alexandru Bârsan, cel care deja ne-a obişnuit cu surprize memorabile din domeniul cultural cinegetic. Dânsul abordează o succintă prezentare a traducătorului, patronul spiritual al vânătorilor transilvăneni, Dr. Ionel Pop, precum şi un glosar al termenilor mai puțin uzuali din carte. Prefața lucrării şi nota asupra ediției au fost scrise de către G. Cheroiu.
Narațiunea este o înșiruire de elemente care întrunesc, expuse într-o maniera romanțată, etologia ursului brun. Deşi ar fi putut-o face cu excelență, în cel mai pretențios limbaj tehnic, autorul preferă patosul scriiturii emoționale cu dorința de a imprima cărții rolul de dogmă silvestră eternă.
Parcă acum îmi amintesc de evenimentele care s-au succedat anilor ’90. Multi saşi au părăsit patria lor, Transilvania. Multe biblioteci au dispărut, multe volume în limba germană au ajuns pe mâna unor ignoranți care le-au prăpădit, iar altele, destul de puține, au ajuns şi în rafturile unor biblioteci decente. În anul 1993 am primit o colecție de cărti care tratau vânătoarea din Carpați( August R. Von Spiess, J. Philipowicz, H. Nadler, Al. Florstedt, E. Silva Tarouca s.a.), de la un mare vânător din orasul Mediaş, prieten cu bunicul meu. Printre ele a fost şi cartea ,,Frate Nicolae”. Liceean fiind, atunci am facut cunoştiință pentru prima dată cu acest roman uimitor. Îmi amintesc că în toamna acelui an, alături de bunicul, la căsuța dintre viile din Valea Păucii, în tandem cu boncăluitul cerbilor, citeam despre pățaniile protagonistului cărtii. Pădurile erau pe atunci mult mai dese, cerbii dădeau glas unui concert cu multi baritoni…iar moralitatea unei națiuni încă nu intra într-un ireversibil regres!
Capitolul dedicat studiului bio-bibliografic al autorului a fost scris de către subsemnatul. Transilvăneanul E. Witting rămane un reper de marcă în lumea scriitorilor care au descris frumusețile Carpaților neîmblanziți, înainte de haoticele schimbări generate de influențele antropice dar si de ireversibilele transformări ce au survenit momentelor istorice din 1918, apoi 1948. Un ev secular s-a stins, s-a transfigurat, dar a rămas în memoria ochilor minții doar prin randurile scrise de autor şi de alții asemeni lui.
Vânător exigent, subordonat eticii, etolog atins de fervoarea cunoaşterii, E. Witting va parcurge toate etapele şi elementele care definesc ursul, maiestuosul monarh al sălbăticiilor Transilvaniei.
Pe lângă aceste segmente scriptice, opera este structurată în cel mai original mod, iar parcurgerea capitolelor sale este o veritabilă delectare!
Dincolo de textul narativ, romanul ,,Frate Nicolae” nu este o operă destinată unei vârste anume. Sufletele mici si mari vor putea cunoaste farmecul unei înduioșătoare şi tulburatoare lecturi, care realmente captivează, iar castigul acestei lectii de viată, transpusă în filele cărtii nu are vreun pret ce poate fi cuantificat!
Evident că mi-as dori ca această operă tematică să fie citită de către toți cei care au aruncat în derizoriu plantigradul străvechi, însă acestia nu au nici voința şi nici putința de a întelege limbajul şi emoția personajului cărții. Nici esentele mesajului subtil transmis de către autor. Căci măştile bunăvoinței şi îngrijorării față de semeni, ascund suflete şi mai hidoase ale pretinşilor patriotarzi! Iar interesele meschine au fost cele care au detronat ursul din galeria aleasă a cinegeticii autohtone! Mulți ,,specialişti” fără viziune, cu grija permanentă a burdihanului şi a pungii pline, au avut şi timpul şi sanşele de a face realmente ceva durabil, în favoarea ursului, dar au eşuat! La fel şi aceea de a deveni oameni buni! Pe care mulți au ratat-o! Iar ursul, străvechiul plantigrad, a devenit ceea ce l-am forțat noi să devină! Iar vinovați suntem noi toți! Si cei care au făcut şi cei care, prin confortul tăcerii, au permis altora să fie solidari întru mârşăvii inimaginabile!
Vânătoarea ,,românească” a prezentului, plină de fițe hedoniste, ,,plaissiriste”, cu multe fațete ludice care au substituit seriozitatea şi responsabilitatea, trebuie grabnic reconfigurată, implicit cu indispensabilele elemente culturale. Iar integritatea profesională, asumarea si responsabilitatea să fie la baza acestei imperioase schimbări!
,,Frate Nicolae” este un solid garant cultural si unul dintre cele mai asteptate evenimente!
Mai ales de către vânătorii corecți, nu de către purtătorii de puşcă, amorțiți de fala unui ,,permis de vânătoare” !
Lectură agreabilă tuturor celor care au primit această editie princeps în limba română şi un salut vânătoresc de aici, din Transilvania!
Radu V. Mija