Arta cinegetica

Unul dintre puţinii pictori care au redat peisaje cu vietăţi din natură este şi pictorul basarabean Nicolae Gumalic, contemporan cu pictorul gălăţean Nicolae Mantu, tablourile acestuia au ilustrat paginile revistelor cinegetice ale vremii, „Carpaţii”, „Revista Vânătorilor”, „Vânătorul”, „Basarabia Vânătoarească” şi alte cotidiene şi reviste editate la Chişinău. Nicolae Gumalic s-a născut la data de 13.04.1867 la Chişinău şi a decedat la data de 06.12.1959 la Bucureşti, în vârstă de 92 de ani. Din anii fragezi ai copilăriei, Nicolae Gumalic a manifestat vădite înclinări spre artele plastice, pictură şi desen. Dădea dovadă de o uimitoare dexteritate manuală, confecţionând ca şi mai târziu din te miri ce ,câte un obiect decorativ sau de uz curent: casete, tabachere, lampadare, paravane şi câte alte creaţii ale micului „Colea”, împodobeau casa părintească din comuna Sărăteni, judeţul Orhei. Bunicul pictorului, Hristofor Gumalic a fost arhitect brevetat în Franţa şi a urmat studii de bizantologie la Constantinopoi, unde a fost premiat pentru proiectul palatului de la Buiukbarab şi a avut 3 fii: loan, Dimitrie şi Ecaterina. loan, tatăl pictorului era un cunoscut erudit şi poliglot, culegător de… Citește mai mult

După absolvirea cu medalia „Honoris Causa” a Școlii de Arte Frumoase din București (1894), unde a studiat cu Gheorghe Tattarescu (doar trei luni) și G. Dem. Mirea, pictorul Nicolae Mantu a practicat timp de mai mulți ani grafica satirică, cultivând cu precădere desenul satiric-social în paginile unor ziare și reviste ale timpului, precum „Adevărul”, „Moftul român”, „Belgia Orientului!, „Moș Teacă”, „Tămâia”, Jurnal țivil-cazon”, „Dimineața”, „Nea Ghiță”, „Zeflemeaua”, „Furnica” etc. Fără să abandoneze colaborarea la aceste publicații, în 1898 se îndreaptă către München, unde se înscrie la Academia Regală de Arte Frumoase, pe care o frecventează cu unele întreruperi. Din 1905 însă până în 1912 nu va mai întrerupe cursurile, studiind cu profesorul Heinrich von Zügel, pictor animalier pentru care avea o deosebită admirație. În capitala Bavariei îl cunoaște pe Lascăr Vorel și este coleg cu Dimitrie Hârlescu, D. D. Stoica, Marius Bunescu, Stavru Tarasov și Samuel Mützner. Activitatea sa îi este apreciată și răsplătită cu mai multe distincții, între care Marea medalie de argint și Atelierul de compoziție, unde timp de un an a avut posibilitatea să lucreze având asigurate… Citește mai mult

    Pentru a percepe arta  atât de sensibilă prezentă în lucrările pictorului ceh Vincze Melka, venit în Transilvania prin anul 1870, este indicat să ne întoarcem în timp și, cu ochii minții, să ne imaginăm  artiștii străini, pribegi, care au cutreierat cu vopselele și paleta în tolba, pământul Ardealului.   Acesti mari nostalgici, animati de spiritul căutarii pe drumuri fără hotare, se opreau la noi și descopereau un mic univers  romantic mult râvnit și stimat. Popasul lor era dupa împrejurări, mai lung sau mai scurt. Cei porniți singuri la drum se opreau unde-i țintea locul, spre o priveliste fermecătoare sau vreun model interesant de schițat.  Iată cât de frumos ne descrie Octavian Beu specificul traiului acestor creatori de arta: ,,Alții veneau în suita domnilor mari, având itinerariul dinainte stabilit. Rezultatul acestor călătorii era o serie de lucrări mărunte, de obicei de mai mici, opere fără multe pretenții. Autorii lor nu erau nici ei artisti prea cunoscuți. Totuși de multe ori, chiar în aceste modeste lucrări zăcea o valoare artistică mai mare decat in numeroase panze, care au opus in muzee… Citește mai mult