
Pentru a percepe arta atât de sensibilă prezentă în lucrările pictorului ceh Vincze Melka, venit în Transilvania prin anul 1870, este indicat să ne întoarcem în timp și, cu ochii minții, să ne imaginăm artiștii străini, pribegi, care au cutreierat cu vopselele și paleta în tolba, pământul Ardealului.
Acesti mari nostalgici, animati de spiritul căutarii pe drumuri fără hotare, se opreau la noi și descopereau un mic univers romantic mult râvnit și stimat. Popasul lor era dupa împrejurări, mai lung sau mai scurt. Cei porniți singuri la drum se opreau unde-i țintea locul, spre o priveliste fermecătoare sau vreun model interesant de schițat.
Iată cât de frumos ne descrie Octavian Beu specificul traiului acestor creatori de arta:
,,Alții veneau în suita domnilor mari, având itinerariul dinainte stabilit. Rezultatul acestor călătorii era o serie de lucrări mărunte, de obicei de mai mici, opere fără multe pretenții. Autorii lor nu erau nici ei artisti prea cunoscuți. Totuși de multe ori, chiar în aceste modeste lucrări zăcea o valoare artistică mai mare decat in numeroase panze, care au opus in muzee de vază prin capriciul unei mode. Aceste mici desene și tablouri n-au fost create în umbra si condițiile atelierelor specifice, ci au răsărit spontan, la descoperirea frumosului în lumina cerului senin. Tocmai în această spontaneitate a creației artistice vibrează mai puternic momentul sufletesc, care lipsește atat de des din operele elaborate, făcute cu răgaz, chiar la artiști de renume”.
La nivel național, nu ne putem mândri cu prea multi pictori care au abordat în trecut o tematică autentică vanătorească. Demne de mentionat sunt doar patru nume care s-au pastrat și merită amintite: cehul ardelenizat Venczeslav Melka, Nicolae Mantu, Fritz Kimm și F. von Bömches. Aș mai aminti o serie de pictori europeni celebri care au înfațișat scene de vânătoare pe pânzele lor: A. Singer, R. Feussner, G. Löbenberg, M. Müller, C. Kroner, C. Zimmermann, F. von Paussinger,C. Von Dombrowski, A. Mailick, L. Frömme, W. Grabheim, K .Wagner, J.Schmitzberger, B. Liljefors. Ei sunt printre cei mai renumiți maeștrii ai penelului din Europa.
Despre V. Melka, am citit prima dată în frumoasa revista „Carpatii“, publicație care a conținut câteva suplimente sugestive desenate de acesta, iar mai multe detalii despre el mi-a furnizat regretatul Alexandru Filipascu din Cluj.
În ansamblul ei, întreaga opera a lui Melka se inspiră din lumea tăranilor transilvăneni, cu o notă de originalitate impresionantă. Melka lucra de preferință compoziții de dimensiuni mai mari în cărbune. Din această îmbinare de negru pe alb, plăsmuiește cele mai frumoase imagini desprinse din natura atât de sălbatică din acea epocă.
Schițând spațiul silvestru, un colț de pădure sau chiar numai un singuratic arbore batrân, intotdeauna generează impresia că a vrut sa îmbrățișeze natura în toata splendoarea ei. Atmosfera care se reflectă din opera lui Melka e marcată de o tihnă profundă, pe care o regăsim mai mult sau mai puțin și la pleiada de artiști enumerați mai sus.

Compuse fără prea multă fantezie, ele au un farmec puternic al sincerității. Revelator și de mare încărcătură emotională, zugrav celest al frumosului, V. Melka avea un simț estetic foarte fin.
,,Paleta lui Melka nu are jocuri de culori și de lumină prea vii. Melka căuta întotdeauna armonia de îmbinare a culorilor, astfel cum o descoperim în verdele etern al Alpilor Transilvaniei sau în coloritul pastelat al câmpurilor transilvănene.”(O.Beu)
În peisajele sale, Melka s-a ferit întotdeauna de tendința de idealizare a naturii. Picturile sale devin mai viguroase cand pătrunde în ele liniștea și pacea din tainițele munților. El creeaza astfel o atmosferă de adâncă intelegere a naturii nealterate, cu toate elementele ei.
Viața lui Venczeslav Melka.
Pictorul Melka vine în Transilvania prin anul 1870 și se stabileste la Cluj. Datele sale biografice sunt simple ca și viața sa patriarhală. Născut în anul 1834 in orăselul Nové-Benátky din Boemia el crește din copilărie într-o lume în care în arta populară se îmbinau cele mai variate și vii culori.
Acest mediu de artă populară a fost de ajuns să trezească talentul său de pictor. Studiile și le-a făcut la Academiile de Arte Frumoase din Viena si Dresda, unde a dobândit o pregatire tehnică temeinică. În anul 1879 este numit profesor de desen la Universitatea din Cluj.
Arhiducele Rudolf al Austriei, remarcă marele sau talent, îl numește pictor al Curții sale și îl ia in suita sa la vânătorile din Carpații Transilvaniei. La castelul Bornemisza din localitatea Gurghiu a poposit de multe ori, sălbăticia locurilor și figurile dârze ale țăranilor din regiunea idilică plăcându-i mult. V. Melka trăiește până la vârsta de 77 ani și moare la Cluj in anul 1911.

Opera lui Melka e împraștiată in numeroase colecții private. Dupa moartea Arhiducelui Rudolf, la ordinul special al Imparatului Franz Josef, lucrarile lui Melka au fost date în pastrarea castelului imperial din Laxenburg. Alte lucrari au fost în posesia colecțiile conților si baronilor Banffy, Bethlen Huszár, Jósika, Teleki și Wesselényi. O prea mica parte a lucrarilor s-au aflat (si unele încă se află) în colecțiile domnilor dr. Ionel Pop, Stefan Boer, Emil Isac, dr. Iacob Iacobovici și Al. Bârsan.
Lucrările lui Melka sunt inspirate și expun trei teme principale: viața la țară, vânătoarea și munții nostri.
Cele mai bune tablouri din viața de la tară sunt: „Tărani în drum spre târg“, „Târg de țară“, „Târg de țară la Reghin“, „Poartă țărănească“, „Casă țărănească“, „Curte țărănească“, „ Șezătoare“, „Tărani din Hațeg“, „Biserica din Densuși“, „Biserica din Hunedoara“, „Peisaj cu cai“ și „Cârd de porci“.
Cele mai însemnate scene de vânătoare sunt: „Vânătoarea la lacul Zanoaga“, „Vânatoare la Gurghiu“, „Vânătoare de capre și ursi“, ,,Găsirea ursului ranit”, ,,Vânători în munții Rodnei”, ,,Botezul vânătoresc din Gurghiu”, „Nechita Bloș, vânator de urs“, „Vânător de capre negre în Retezat“, ,,Moș Crețu, vânator de cocoși de munte“, „Pădurar din Gurghiu“, „Petrecere vânătorească“ și multe altele.
Din Carpații transilvăneni, Melka a pictat: „Vârful muntelui Retezat“, „Peisaj in munții Călimanului“, „Peisaj de stejari lângă Hațeg“, „Peisaj de fagi“, „Colț de pădure“, „Pădure seculară“, „Margine de pădure“, „Stejar în pasul Surducului“, „Lacul Bucura“și „Cascadă în Carpați“. Alte tablouri de valoare sunt: „Vederea Clujului“, „Flori de câmp pe malul Mureșului“ și o „Sfânta Maria“, icoană de altar din biserica din Fântânele.
Toate aceste tablouri formeaza opera principala a pictorului ceh V. Melka, grandioasă, cu valoare estetică și documentară pentru spațiul Transilvaniei.
De asemenea, trebuie să amintesc că picturile și desenele lui Melka, privite de către orice transilvănean, trezesc înalte sentimente de patriotism. Iar mie, băștinaș din acest rai înconjurat de munți, sufletul îmi vibrează și se răscolește aievea auzind chemarea străbunilor mei, care îmi imaginez că au fost aidoma celori desprinși din picturile lui Melka.
Străbuni care din pământul scumpei mele Transilvania s-au ridicat și tot în el s-au coborât pentru eternitate.
Radu V. Mija