VÂNATUL MIC ȘI IGNORANȚA În categoria vânatului mic intră și iepurele, și fazanul. Unii consideră că din acest eșalon ar face parte și căpriorul. Dar nu la cele de mai sus vreau să mă opresc, ci la unele aproape nesemnificative pentru novici, fie ei purtători de pușcă, fie simpli consumatori, amatori de proteină animală oarecum „exotică”, obținută cu peripeții și legitimată printr-o biografie mai puțin ternă decât cea a găinilor apatice din crescătorii. Pentru neofiți, sălbăticiunile care le suscită interesul gastronomic trebuie să fie mari și să fi ajuns la masă, pe platou, în urma unei confruntări teribile, plină de adrenalină. Însă eu mă gândesc acum la vânatul foarte mic, adică la cel care în doar în număr însemnat ar satisface întrucâtva pretențiile gurmanzilor de ocazie, cel mai adesea snobi. Scriitorul, vânătorul și estetul culinar Radu Anton Roman, îmi mărturisea, în cel din urmă interviu al său, că „deliciile vânătorii încep cu prepelița, care e vânat de lux, într-adevăr, și de mare artă culinară. Cine știe să facă un lucru simplu, vânătoresc, adică să pună pe grătar sau… Citește mai mult
,,Deschiderea’’ la căpriori
,,Deschiderea’’ la căpriori După o iarnă ,,altfel’’, ale cărei vestigii încă mai stăruie în cotloane umbroase si pe culmi, chiar si acum, în miez de Florar, putinele zile mai însorite au declansat o adevărată explozie vegetală. Asadar, vara se va întemeia, grăbită, în mustul zăpezii, căci primăvara a căzut, dacă îmi amintesc bine, într-o joi. Faptul că poienile, fânetele sau culturile agricole au adăstat mai mult, în acest an, sub puterea iernii reprezintă, pentru împătimitii vânătorii la căprior, un cutit cu două tăiduri. Partea bună este că, în lipsa unei vegetatii abundente în perioada premergătoare deschiderii sezonului de vânătoare la această specie (15 mai), observatiile din teren s-au bucurat de o excelentă vizibilitate. Reversul medaliei îl constituie faptul că, erbivor extrem de selectiv fiind, căpriorul, mai cu seamă cel din regiunile de deal si de munte, nu a beneficiat de hrană suficientă exact în perioada cresterii coarnelor, care se încheie, de regulă, în luna aprilie. După cum se stie, începutul sezonului de vânătoare la căprior este alocat selectiei, activitate de maximă importantă pentru păstrarea unui nivel valoric ridicat al populatiei… Citește mai mult
Căpriori de selecție
Căpriori de selecție Primele săptămâni de după începutul perioadei de vânătoare la căprior sunt cele mai potrivite pentru selectie. Avantajele sunt multiple. În primul rând, indiferent că vorbim de zonele de câmpie, de deal sau de munte, vegetatia încă nu face dificile observatiile de teren, iar activitătile agro-pastorale (cositul fânetelor, păsunatul animalelor domestice) nu au început. În plus, după o iarnă si o primăvară capricioase, căpriorii ies mai devreme, seara, la păscut si zăbovesc mai mult, dimineata, în locuri deschise, nevoia de hrană fiind, acum, stringentă. Nici tântarii nu sunt încă prea ofensivi, asa că putem rezista ore întregi fără adjuvante în observatoare deschise sau la marginea pădurii, în deplină nemiscare. Obligatoriu, nu trebuie să ne lipsească un binoclu performant sau un spectiv (traducătorii de la canalul tv ,,H & F,, îi tot spun ,,monoclu,, , ceea ce este cu totul altceva), cu indice crepuscular adaptat la conditiile de luminozitate redusă din zori si din amurg. Cât priveste arma de vânătoare, se impune folosirea unei carabine sau a unei arme mixte, calibrul tevii ghintuite situându-se în plaja cuprinsă între .222Remington… Citește mai mult
Eveniment cultural cinegetic la Sibiu
Eveniment cinegetic cultural la Sibiu Sibiul, unul dintre cele mai importante oraşe din estul Europei, a găzduit sâmbătă, 18 mai, în cadrul Muzeului de arme si trofee ,,August von Spiess” inaugurarea sălii ,,Ionel Pop” reputat corifeu al literaturii cinegetice, iubit de cititorii de toate vârstele. Anul acesta se vor împlini 130 de ani de la naşterea celui mai mare scriitor de literatură vânătorească, Ionel Pop, acest superlativ absolut al culturii cinegetice autohtone. Deja de câţiva ani, o mână de oameni inimoşi, pasionaţi de arta cinegetică, au creat o tradiţie în plină ascensiune de promovarea a culturii vânătoreşti, prin întâlniri şi manifestări memorabile. Astfel, aici la Sibiu, s-au lansat mai multe volume de literatură autentică. Existența variatelor muzee sibiene constituie o atracţie incontestabilă a regiunii. Muzeul de arme şi trofee ,,August von Spiess” s-a impus ca un important obiectiv cultural-ştiinţific de referinţă pentru comunitatea vânătorilor din Transilvania şi nu numai, un centru activ care promovează o veritabilă cultură a trecutului şi prezentului desprinsă din domeniul silvo-cinegetic. Sala Ionel Pop a luat naştere cu implicarea neobosită a domnului Alexandru… Citește mai mult
O NOUĂ CARTE DESPRE VÂNĂTOARE
În preajma acestor sărbători de primăvară, a apărut o nouă carte semnată de Gabriel Cheroiu: Viziunile Sfântului Eustațiu. După cum ne-a obișnuit autorul, aceasta reprezintă un corolar al experiențelor și trăirilor sale cu fior cinegetic, în adaos recent față de cele anterioare, deja cunoscute cititorilor lui fideli. Al paisprezecelea său volum, de maturitate absolută ca scriitor, continuă linia celui anterior, Vânătoare după vânătoare, în același stil alert, oarecum gazetăresc, parcă menit să consoneze cu fervoarea ritmului cotidian, inclusiv în devorarea emoției artistice. Parcursul epic impresionează prin diversitatea sa. Ca într-o adevărată cavalcadă, scenele, pățaniile și meditațiile pe tema vânătorii se succed cu vivacitate, lăsând impresia că fiecare dintre ele solicită o mai îndelungată aplecare asupra subiectului, de data aceasta din partea cititorului, văzut ca partener de taifas, de zăbavă, ca în fața unui pocal cu vin bun, într-o cabană îmbătrânită și simplă, pierdută în sihăstriile muntelui. Poate că tocmai pe acest moment s-a bizuit scriitorul când a ales, pentru noua lui carte, rețeta multitudinii de scene al căror erou principal este însăși vânătoarea, pe meleagurile noastre, astăzi. Undeva,… Citește mai mult
VÂRZOBII COCOȘILOR-DE-MUNTE
VÂRZOBII COCOȘILOR-DE-MUNTE Am trecut de jumătatea lui Prier și iată că urmele noastre le pot însoți pe cele ale gotcanilor, întipărite pe omătul din vechile locuri de rotit, străjuite de molizi, din rariști. În vale crăpaseră mugurii pomilor din livadă, cu tot frigul și vântoasele reci de la începutul lunii. Pe măsură ce urcam, primăvara de la poalele obcinilor bătea în retragere, cedând terenul abia câștigat în lupta cu iarna. Dacă jos, în cuiburile cât roata carului, regăsite după mai bine de o jumătate de an, cocostârcii clămpăneau din plisc mânați de dorul însoțirii, aici, la peste o mie cinci sute de metri altitudine, coliba din Bâtcă ne-a cerut să croim cărare prin zăpada înaltă, până la șura cu lemne, lipită de peretele dinspre miazănoapte. Cizmele mulate pe gambă sunt obligatorii acum, însă la fel de buni sunt și bocancii impermeabili, continuați cu jambiere până sub genunchi. Ninsoarea viscolită și așezată în straturi îți oferă nenumărate prilejuri de a te scufunda uneori până la brâu, de unde, pe întuneric, fără niciun reper în afară de stele, izbutești… Citește mai mult