Căpriori de selecție Primele săptămâni de după începutul perioadei de vânătoare la căprior sunt cele mai potrivite pentru selectie. Avantajele sunt multiple. În primul rând, indiferent că vorbim de zonele de câmpie, de deal sau de munte, vegetatia încă nu face dificile observatiile de teren, iar activitătile agro-pastorale (cositul fânetelor, păsunatul animalelor domestice) nu au început. În plus, după o iarnă si o primăvară capricioase, căpriorii ies mai devreme, seara, la păscut si zăbovesc mai mult, dimineata, în locuri deschise, nevoia de hrană fiind, acum, stringentă. Nici tântarii nu sunt încă prea ofensivi, asa că putem rezista ore întregi fără adjuvante în observatoare deschise sau la marginea pădurii, în deplină nemiscare. Obligatoriu, nu trebuie să ne lipsească un binoclu performant sau un spectiv (traducătorii de la canalul tv ,,H & F,, îi tot spun ,,monoclu,, , ceea ce este cu totul altceva), cu indice crepuscular adaptat la conditiile de luminozitate redusă din zori si din amurg. Cât priveste arma de vânătoare, se impune folosirea unei carabine sau a unei arme mixte, calibrul tevii ghintuite situându-se în plaja cuprinsă între .222Remington… Citește mai mult
Spicuiri vanatoresti
Eveniment cultural cinegetic la Sibiu
Eveniment cinegetic cultural la Sibiu Sibiul, unul dintre cele mai importante oraşe din estul Europei, a găzduit sâmbătă, 18 mai, în cadrul Muzeului de arme si trofee ,,August von Spiess” inaugurarea sălii ,,Ionel Pop” reputat corifeu al literaturii cinegetice, iubit de cititorii de toate vârstele. Anul acesta se vor împlini 130 de ani de la naşterea celui mai mare scriitor de literatură vânătorească, Ionel Pop, acest superlativ absolut al culturii cinegetice autohtone. Deja de câţiva ani, o mână de oameni inimoşi, pasionaţi de arta cinegetică, au creat o tradiţie în plină ascensiune de promovarea a culturii vânătoreşti, prin întâlniri şi manifestări memorabile. Astfel, aici la Sibiu, s-au lansat mai multe volume de literatură autentică. Existența variatelor muzee sibiene constituie o atracţie incontestabilă a regiunii. Muzeul de arme şi trofee ,,August von Spiess” s-a impus ca un important obiectiv cultural-ştiinţific de referinţă pentru comunitatea vânătorilor din Transilvania şi nu numai, un centru activ care promovează o veritabilă cultură a trecutului şi prezentului desprinsă din domeniul silvo-cinegetic. Sala Ionel Pop a luat naştere cu implicarea neobosită a domnului Alexandru… Citește mai mult
O NOUĂ CARTE DESPRE VÂNĂTOARE
În preajma acestor sărbători de primăvară, a apărut o nouă carte semnată de Gabriel Cheroiu: Viziunile Sfântului Eustațiu. După cum ne-a obișnuit autorul, aceasta reprezintă un corolar al experiențelor și trăirilor sale cu fior cinegetic, în adaos recent față de cele anterioare, deja cunoscute cititorilor lui fideli. Al paisprezecelea său volum, de maturitate absolută ca scriitor, continuă linia celui anterior, Vânătoare după vânătoare, în același stil alert, oarecum gazetăresc, parcă menit să consoneze cu fervoarea ritmului cotidian, inclusiv în devorarea emoției artistice. Parcursul epic impresionează prin diversitatea sa. Ca într-o adevărată cavalcadă, scenele, pățaniile și meditațiile pe tema vânătorii se succed cu vivacitate, lăsând impresia că fiecare dintre ele solicită o mai îndelungată aplecare asupra subiectului, de data aceasta din partea cititorului, văzut ca partener de taifas, de zăbavă, ca în fața unui pocal cu vin bun, într-o cabană îmbătrânită și simplă, pierdută în sihăstriile muntelui. Poate că tocmai pe acest moment s-a bizuit scriitorul când a ales, pentru noua lui carte, rețeta multitudinii de scene al căror erou principal este însăși vânătoarea, pe meleagurile noastre, astăzi. Undeva,… Citește mai mult
VÂRZOBII COCOȘILOR-DE-MUNTE
VÂRZOBII COCOȘILOR-DE-MUNTE Am trecut de jumătatea lui Prier și iată că urmele noastre le pot însoți pe cele ale gotcanilor, întipărite pe omătul din vechile locuri de rotit, străjuite de molizi, din rariști. În vale crăpaseră mugurii pomilor din livadă, cu tot frigul și vântoasele reci de la începutul lunii. Pe măsură ce urcam, primăvara de la poalele obcinilor bătea în retragere, cedând terenul abia câștigat în lupta cu iarna. Dacă jos, în cuiburile cât roata carului, regăsite după mai bine de o jumătate de an, cocostârcii clămpăneau din plisc mânați de dorul însoțirii, aici, la peste o mie cinci sute de metri altitudine, coliba din Bâtcă ne-a cerut să croim cărare prin zăpada înaltă, până la șura cu lemne, lipită de peretele dinspre miazănoapte. Cizmele mulate pe gambă sunt obligatorii acum, însă la fel de buni sunt și bocancii impermeabili, continuați cu jambiere până sub genunchi. Ninsoarea viscolită și așezată în straturi îți oferă nenumărate prilejuri de a te scufunda uneori până la brâu, de unde, pe întuneric, fără niciun reper în afară de stele, izbutești… Citește mai mult
,,Șoimărit-bazele dresajului și dincolo de ele”
O lucrare de excepţie! După o laborioasă și consecventă muncă pe parcursul anilor, domnul Dorin Cărăbeț ne surprinde în mod plăcut prin apariția cărții sale, o amplă și expresivă lucrare creată sub pecetea originalității, necesară și revelatoare pentru pasionații de șoimărit și de păsări de pradă. O carte mult așteptată în spațiul literaturii cinegetice autohtone, pe care o primim cu drag. Văzând titlul, ea stârnește atenția și apetitul cititorului, esența de bază a cărții fiind una didactică, de înaltă ținută. Scrisă cu un spirit realist, argumentat și analitic, cartea poate fi pe bună dreptate considerată o premieră la nivel național! Asertiv, încă de pe coperta ei, autorul ne dezvăluie că : ,, Șoimăritul este arta vieții și a morții, a timpului și atemporalității, a mândriei și smereniei, a anduranței și a reveriei, a individualismului și a integrării, a materialității și a purei Spiritualități”. Concepută sub forma a două ample părți, cea dintâi tratează ,,Domeniul șoimăritului”, iar secunda ,,Bio-ecologia păsărilor de pradă”. În aceste două segmente care compun opera, descoperim prețioase și detaliate date despre dresajul și principiile de… Citește mai mult
Din „tainele” cocoșului-de-munte
Simţul de bază al acestei păsări este vederea.. Auzul este de asemenea bine dezvoltat, dar în perioada rotitului (manifestării etologice premergătoare împerecherii), prezintă o „ciudăţenie”, concretizată printr-o surzenie temporară în timpul emiterii „chemării” (secvenţa „tocilatului”). Acest aspect a făcut obiectul multor observaţii, dezbateri şi chiar… speculaţii. Această pasăre care sugerează „perfecţiunea” este prin urmare „imperfectă”… Prima explicaţie acceptată ştiinţific a fost cea oferită de K.Troltsch, în 1866 şi se referă la faptul că, în momentul de surescitare al păsării, vasele sanguine din pliul membranos (de culoare roşu aprins) care se prelungeşte, în bandă, de deasupra ochiului până deasupra urechii, se tumefiază (se îngroaşă, umplându-se cu sânge) puternic, în aşa fel încât canalul auditiv este îngustat, chiar obturat. Explicaţia a fost unanim acceptată până în anul 1874, când W.Wurm, pe baza analizei craniilor de cocoş-de-munte, explică anatomo-fiziologic „surzenia” acestuia etalând două ipostaze ale poziţiei mandibulei inferioare: Astfel, în momentul deschiderii puternice a ciocului, prelungirea posterio-superioară a mandibulei inferioare (numită „processus angularis”) apasă canalul auditiv, obturându-l. În anul 1884, L. Graff, infirmând parţial teoria lui Wurm, susţine că, de fapt, urechea este… Citește mai mult