IREZISTIBILĂ, CIUTA N-a mai plouat cu adevărat de o lună. Burnițele rare, scuturate preț de câteva minute din puținele scame de nori, abia dacă au amăgit pământul crăpat. În pădure, bunceagul se sparge aspru sub călcătură. Bureții sunt amintire. La cerbi mai ales, hățașurile jilave, scăldătorile, reavănul potecilor sunt tot atâția aliați ai vânătorului pornit în căutarea taurilor la boncăluit. Să te bizui numai pe muget este de-a dreptul frustrant. Fără urme de copită întipărită în lut, ajungi adesea la cheremul hazardului. Dacă manifestările sonore ale taurilor, toamna, sunt bine cunoscute chiar și neofiților, glasul ciutelor, în schimb, nu impresionează decât, poate, prin discreție. Nu oricine își poate aroga meritul de a-l recunoaște din sumedenia de sonuri ale pădurii. Maeștri în reproducerea mugetului azvârlit în zare de cerbii aflați în focul rutului sunt mulți. Rafinamentul și mijloacele de copiere a originalului, în feluritele lui ipostaze, nu lipsesc. Se organizează chiar și concursuri pe această temă, cu fast și mize atractive. Puțini sunt însă meșterii în redarea semnalelor sonore ale cerboaicei care ține legătura cu vițelul ei, mai cu… Citește mai mult
Spicuiri vanatoresti
Sărbătoarea vânătorilor si pescarilor din judetul Alba
In prag de toamnă calendaristică, dar cu o atmosferă de vară toridă, asa cum deja ne-am obisnuit de opt editii, nu departe de urbea Alba Iulia, s-a desfăsurat festivalul ,,Ziua Vânătorului si Pescarului din judetul Alba”. Un festival tematic, mult asteptat de toata vânătorimea si pescarii din această regiune a frumoasei noastre Transilvania. Un pretext laudabil care a unit vanătorii si pescarii, sub toate stindardele camaraderei autentice. Zilele in care s-a muncit intens pentru a a asigura impecabil toate etapele preparatorii au contat si au conlucrat la asigurarea unui eveniment reusit din toate punctele de vedere. Trebuie să amintesc aici receptivitatea si contributia permanentă a presedintelui AJVPS Alba, dl. Vasile Bucur, alături de coordonatorul tehnic, dr. Felix Bogdan Dragomir, precum si intensa muncă depusă de paznicii de vânătoare si pescuit ai asociatiei. Ar trebui să fac o lista interminabilă cu tot personalul angrenat in buna organizare a desfătăciunii cinegetice. Nu pot să nu mentionez niste oameni care si-au aratat intreaga disponibilitate si devotamentul pentru tot ce a trebuit dus la indeplinire : Dani Ureche, Gheorghe Lupsa,… Citește mai mult
„POPEȘTI”, PE ALESE
,,POPEȘTI”, PE ALESE La 1 septembrie s-a deschis sezonul de vânătoare la porumbei. Dintre columbidele noastre, porumbeii gulerați sunt cei mai mari și mai răspândiți din punct de vedere al cuibăritului. Toamna, celor autohtoni li se adaugă contingente însemnate din populațiile dinspre miazănoapte, pentru a ierna împreună în zonele danubiene ale țării. Spectacolul hibernal al stolurilor imense aflate în survol întrece orice închipuire. Însă pe cât sunt de numeroși porumbeii „popești”, cum li se mai spune în tagma noastră, pe atât sunt de prudenți și de greu de apropiat în cătarea puștii. Pe timpul iernii, șesurile nesfârșite din preajma apelor i-au ispitit dintotdeauna, pentru că le oferă protecție. Orice intrus e observat de departe. Odată depășită distanța critică, miile de aripi se ridică în văzduh cu zgomot asurzitor, spre a realcătui la unison armonia vremelnic deteriorată a stolului și spre a se pierde apoi în zare, ca o pânză deasă, vălurită lent în azuriul cerului. Pentru înnoptat, caută perdelele de plopi ce susțin zona de dig-mal din marginea fluviului. Altfel, ziua, hălăduiesc pe miriști sau prin coceniști,… Citește mai mult
VIEZURII DIN CĂMINEȚ
VIEZURII DIN CĂMINEȚ Când am ridicat, alaltăieri, în penultima zi a lui iulie, autorizația la viezure, eram deja edificat în privința locului asupra căruia aveam să-mi concentrez atenția de la întâi august, ziua inaugurării sezonului de vânătoare la această specie. Jur-împrejurul poienii Cămineț (căci aceasta este ținta năzuințelor mele autumnale în materie de bursuc), răsar din pământ coame de stâncă șlefuite de ploaia și vântul mileniilor. Pare o fortificație naturală. La fel ca și Camenița, faimoasa cetate nistreană, poiana își datorează numele fundamentului, contraforturilor și pereților de rocă, în incinta cărora se deschide ca un ochi de smarald. În limbile slave, „kamen” înseamnă piatră, iar aici, la fruntariile de miazănoapte ale țării, mai cu seamă toponimele conservă crâmpeie ale veacurilor de influență polonă și ucraineană. Mai mult, insular, graiul huțul este viu și astăzi. În preajma Căminețului, la subsuoara stâncilor erodate continuu, s-a format în timp un teren nisipos, numai bun de luat în stăpânire de neamul viezurilor, celebri datorită vocației lor de arhitecți și, totodată, de constructori ai unor cetăți subpământene adesea inexpugnabile. Brâncile puternice i-au… Citește mai mult
SEZOANE DE VÂNĂTOARE STABILITE ANAPODA
SEZOANE DE VÂNĂTOARE STABILITE ANAPODA Sunt curios care a fost rațiunea stabilirii zilei de 1 august ca dată a deschiderii sezonului de vânare a viezurelui în țara noastră. Multe specii de interes cinegetic din fauna României fie nu mai pot face obiectul vânătorii (potrivit unor raționamente discutabile), fie au, potrivit legii, o perioadă de vânare în neconcordanță atât cu bioritmul fiecăreia, cât și cu tradiția autohtonă a tagmei. De aici, și multele frustrări ale breslașilor, în mare parte justificate. Gâștele, de pildă, mai ales gârlițele, se bucură de un sezon disproporționat de scurt iarna, în prag de primăvară, deși mai au de stat la noi încă o lună și jumătate. Sunt de acord că Directiva „Păsări” a Uniunii Europene interzice vânarea zburătoarelor pe drumul lor către locurile de cuibărit, dar acest imperativ nu se aplică în cazul nostru, de vreme ce pomenitele anseride se află și încă vor mai zăbovi mult timp în carierele lor de iernare din sudul țării. Apoi, ar mai fi sitarii: în pasajul vernal, când, pe meleagurile noastre, se vânau la „jocul de… Citește mai mult
PORUMBEII GULERAȚI, LA EI ACASĂ
PORUMBEII GULERAȚI, LA EI ACASĂ Este un loc pe versantul împădurit ce mărginește matca sinuoasă a pârâului Ascunsu, unde aud, de-a lungul întregii veri, glasul inconfundabil al porumbeilor gulerați. De bună seamă că acolo își au locurile de cuibărit. Molidișul aparent compact, spart însă de ochiuri stăpânite de arbuști prin peria cărora poți să răzbați cu greu către culme, oferă acestor păsări discrete ascunzișuri ideale pentru depunerea ouălor și creșterea progeniturilor. Dintre columbidele din avifauna noastră, porumbelul gulerat (cunoscut printre vânători mai ales sub denumirea de „popesc”, probabil datorită gabaritului) este cel mai impozant. Acum, la sfârșitul primei decade a lui Cuptor, porumbeii gulerați și-au depus, cu siguranță, a doua pontă. Dacă vremea va fi prielnică, până la adunarea contingentului pentru plecarea spre sud, laolaltă cu semenii lor dinspre miazănoapte, o vor adăuga și pe a treia. Ca la toți membrii familiei – reprezentată, la noi, de porumbelul gulerat, porumbelul-de-scorbură, turturică și guguștiuc –, o pontă se rezumă, de regulă, doar la două ouă, albe și lucioase. Din cei patru-șase pui eclozați într-un an în cuibul rudimentar al… Citește mai mult