SEZOANE DE VÂNĂTOARE STABILITE ANAPODA
Sunt curios care a fost rațiunea stabilirii zilei de 1 august ca dată a deschiderii sezonului de vânare a viezurelui în țara noastră. Multe specii de interes cinegetic din fauna României fie nu mai pot face obiectul vânătorii (potrivit unor raționamente discutabile), fie au, potrivit legii, o perioadă de vânare în neconcordanță atât cu bioritmul fiecăreia, cât și cu tradiția autohtonă a tagmei. De aici, și multele frustrări ale breslașilor, în mare parte justificate.
Gâștele, de pildă, mai ales gârlițele, se bucură de un sezon disproporționat de scurt iarna, în prag de primăvară, deși mai au de stat la noi încă o lună și jumătate. Sunt de acord că Directiva „Păsări” a Uniunii Europene interzice vânarea zburătoarelor pe drumul lor către locurile de cuibărit, dar acest imperativ nu se aplică în cazul nostru, de vreme ce pomenitele anseride se află și încă vor mai zăbovi mult timp în carierele lor de iernare din sudul țării.
Apoi, ar mai fi sitarii: în pasajul vernal, când, pe meleagurile noastre, se vânau la „jocul de seară”, nu ajungea în ciochinar decât un număr redus de exemplare, și acelea în majoritate masculi, dat fiind specificul ritualului nupțial al „păsărilor cu ciocul lung”, în timpul căruia cocoșeii survolează spațiile largi unde găinușele își etalează evantaiul alburiu al cozii, pentru a fi zărite în semiîntunericul crepusculului. Aceste particularități biologice făceau și fac ca vânătoarea de sitari să reprezinte apanajul unui grup restrâns de adepți, ceea ce nu periclitează efectivele speciei pe meleagurile noastre. În Franța, ca să dăm nu mai un exemplu, casta vânătorilor de sitari este prosperă, editează o revistă a clubului (evident, exclusivistă) și își apără cu fermitate și argumente solide drepturile seculare.
Revenind la bursuc, ne trezim în fața unei alte anomalii legislative. Se știe că multe aspecte din viața acestei mustelide lasă loc de discuții. Ca și ceilalți membri ai familiei, are o activitate preponderent nocturnă. În plus, mare parte din timp și-o petrece în galeriile lui subterane, ceea ce îl face greu de urmărit și de studiat de către cercetători, care nici astăzi nu se pot pronunța fără greș în privința perioadei de împerechere a acestei sălbăticiuni misterioase. În tratatele academice se vorbește despre o perioadă de latență pe timpul gestației, ceea ce ar explica semnalarea multor cazuri de femele cu pui mici de-a lungul întregii veri și chiar la începutul toamnei, după data de începere a sezonului de vânătoare, la noi. De multe ori, puii nu se despart de mamă decât în primăvara următoare. Așadar, șansele de a lăsa orfani, acum, la începutul lui august, progenituri de viezuri încă dependente sunt mari. Or, nu cred că acesta a fost scopul legiuitorului când a stabilit ca perioadă legală de vânare a bursucului intervalul cuprins între 1 august și 31 martie.
Pe de altă parte, cu o lună înainte de începutul calendaristic al toamnei, această mustelidă – al cărei mod de viață presupune acumularea unor rezerve de grăsime considerabile în vederea traversării în condiții optime a iernii – se hrănește intens, la adăpostul vegetației încă înalte, fiind greu de identificat, în lumina aurorală sau crepusculară, pe timpul întoarcerii și a ieșirii din vizuină. Așadar, riscul de a expedia un proiectil ghinionist într-o siluetă identificată ca viezure, dar incertă în privința poziției, este de luat în seamă tot mai serios.
Nu în ultimul rând, cei care nu au omis din calcule, la ridicarea autorizației, și posibilitatea de a obține, în afară de trofeul convențional propriu-zis, și o cantitate considerabilă de untură (știut fiind faptul că aceasta are calități terapeutice remarcabile) vor avea o decepție la început de sezon. La sfârșitul toamnei, de la un bursuc matur, bine dezvoltat, se pot preleva până la șase kilograme de grăsime. Însă, cu siguranță, nu la sfârșitul verii, când procesul de acumulare a țesutului adipos abia începe.
Stabilit anapoda, de nespecialiști și în dispreț față de opiniile celor avizați în privința biologiei și etologiei speciilor de interes cinegetic, calendarul nostru vânătoresc suferă din toate punctele de vedere. Și noi, odată cu el.
Gabriel CHEROIU